duminică, 20 noiembrie 2011

Din pasiune,siguranta...

Primul piolet

cel de gheata


..am stat si m-am tot gandit daca pun sau nu aici pe blog,una din pasiunile mele,lacatușeria.Primele lucrari,bineinteles au fost niste eșecuri,dar nu am renuntat si am continuat mai departe.Primul piolet de tura l-am facut in timpul scolii la atelierele Grivita Roșie,un piolet facut din foaie de arc,ce am gasit-o prin subsolul blocului,prelucrata la forja.Materiale erau,de toate natiile,doar ambitie sa fii avut daca vroiai.Am facut rost si de o bucata de teava din aluminiu,nituri,si incet,incet pioletul meu prinde contur.Vestea a mers destul de repede printre prieteni,si bineinteles,cativa din ei nu au ezitat sa-mi ceara sa le fac cate un piolet,dar nu au lipsit nici vorbele in vant lansate de fel si fel de ,,ingineri,,tipic romanesc,ca nu-i bun,ca se rupe,ca o sa mor,norocul meu,ca sunt genul de om care lasa omul sa-și spuna punctul de vedere,fara a-l intrerupe,si dandu-i dreptate..Timpul a trecut,scoala s-a terminat,pioletul a facut fata cu brio,in cateva ture prin Bucegi,dar si informatiile culese in timp,referitor la tratamentele termice,prelucrai,debitari,m-au facut sa incep alte proiecte.Intre timp am reusit sa cumpar un flex si o bormasina,scule care cu greu le procuram la vremea respectiva.Urmatorul piolet facut a fost tot unu de tura,doar ca avea coada ceva mai lunga decat primul(60cm). De aceasta data,lucrurile au stat cu totul altfel,deja aveam la un amic ce locuia la curte,o mica forja facuta,adevarat stoc de foi de arc,scule,si multa ambitie pentru a face asa ceva.Nu am dat greș,nici cu al doilea,acesta urmand a fii facut cadou lui Radu,coechipierul meu,cred ca-l mai are si acum pe undeva prin casa.Eram mandru de ceea ce facusem,si entuziasmat de ceea ce aveam in plan,sa continui mica productie,si sa incerc sa fac si coltari.A mai trecut ceva vreme si mi-am propus sa-mi fac 2 pioleti de gheata,destul de complicat,nu luasem contact prea mult cu asa ceva,vazusem de cateva ori,dar nu folosisem,aveam in schimb habar de forma,si dimensiuni.Lamele le-am facut,dar a durat ceva vreme pana am facut rost de teava de aliminiu,nu de alta dar dupa 1990,treptat au disparut fabricile,si singura sursa de a procura asa ceva,erau targurile.Intr-o duminica am mers in targul de la Valea Cascadelor,si intradevar am gasit teava de aluminiu,dar facea parte dintr-un aspirator,asa ca varianta corecta,am cumparat aspiratorul,stiu ca suna a nebunie,dar ceea ce a iesit la final a facut cu ochiul multora,chiar cu intentia de a-mi fura pioletii.S-a intamplat la Malaiesti,o tura facuta cu doi amici,si cum stateam noi bine mersi la o bere,doi microbi,desfaceau chingile de la rucsac,ce a urmat,nu are rost sa povestesc.Revin la cele scise mai sus,si o spun ferm,sunt sigur pe ceea ce am facut,nemaipunand la socoteala ca daca se intampla ceva,se poate intampla si cu cei cumparati!!

marți, 15 noiembrie 2011

POVESTE DIN BUCEGI...

....Era vara cand am hotarat cu Radu Dumitru si Dan Banu, sa facem un revelion la cort in Bucegi ,locatia,Vf Omu(2505m).  Desi era luna august,pregatirile le-am facut in Bucegi,la Pestera in peretii Varariei,si nu multe au fost datile cand ne-am dus,nu de alta dar situatia financiara nu ne permitea,si Parcul Kiseleff.In parc erau 2 copaci mari,pitonati si ne oferea posibilitatea de a face traversare,si rapel.Nu stiu cum faceam dar la vremea aceea cand unii habar nu aveau de ei,noi reuseam sa facem la 2 saptamani cate o iesire in Bucegi,in Kiseleff ieseam la 4-5 zile,si ne mai ramanea timp sa tragem si cate o bere in Turist,celebra berarie.Priveam acest revelion ca pe o mare realizare,perfect constienti de ceea ce aveam noi de gand sa facem,mai facusera si altii cu ani in urma dar ce-i drept,foatre putini la numar.Echipamentul la vremea aceea il aveam destul de complect,coarda(un Mammut de 12),ham,carabine,scarite,Radu abia i-si achizitionase un Mammut de 11mm cu dubla textura .Incepuse perioada cand in Bucuresti se deschideau primele magazine cu echipament de alpinism,si preturile erau destul de mari,tin minte ca Radu a dat pe coarda o suma ce ne-a lasat muti! Trece timpul destul de repede si iata-ne in data de 28.12.1992.data cand mi-am luat rucsacul si m-am dus la Radu.Dan deja ajunsese inaintea mea si aranjasera deja bagajul.Dupa o cercetare amanuntita,de a nu uita ceva,echilibram rucsacii si pornim catre gara.Luam biletele de tren(lucru foarte rar facut de noi)si incet personalul ne duce catre Valea Prahovei(Dan Banu fumeaza brusc 2 pachete de Carpati),mai bine zis in Busteni.Ajunsi in Busteni ne indreptam spre Cascada Urlatoarea,iar la bifurcatia  Vinclului intram pe traseu Jepii Mari,traseu ce l-am parcurs destul de lejer,cu toate ca era decembrie,finele de an. Dupa aproximativ 4h(nu pot sa mai dau timpii exacti,nu de alta dar deja sunt 17 ani,si este prima oara cand scriu despre aceasta plecare)ajungem la Cantonul Salvamont (2071m),si continuam sa urcam spre cabana Piatra Arsa.Ajunsi la cabana,ne revigoram cu un ceai fierbinte timp de jumatate de ora si continuam drumul spre cabana Babele.Drumul de la Piatra Arsa spre Babele este relativ usor,in unele locuri ne mai afundam in zapada, unele portiuni fiind destul de ,,consistente,,fara sa pun la socoteala ca acel drum este un adevarat labirint,asta din cauza jnepenilor foarte desi.Acea portiune de drum dintre Piatra Arsa si Babele este o portiune unde ai sansa de 80% in sezonul cald,sa dai nas in nas cu Mos Martin,dar noua nu ne-a aparut acea ocazie,fapt datorat anotimpului rece,si hibernarii.Ajunsi in Babele,cum am intrat in cabana ne inconjoara un puternic miros de fum de tigara amestecat cu cel de mancare si mult zgomot facut de cei ce urmau sa petreaca revelionul acolo.  Ne retragem intr-un colt sa servim un ceai in cel mai tacut mod.Discutam cu Radu si cu Dan de strategie,cum putem sa o luam pe drum,pe care din ele,varianta de vara sau cea de iarna si cu gandul tot la drum, sorbim ceaiul si imediat,cu cateva miscari mecanice ne aruncam rucsacii in spate si pornim in tromba,timpul trecea si noi trebuia sa corelam pauzele facute pe drum si in cabane,cu timpul ce-l mai aveam pana la Cerdacul Obarsiei.O data cu trecerea orelor pe ceas,incepe frigul sa-si faca de cap,schimbare simtita usor si sigur.Hainele nu ne-au facut surprize,ne ingrijorau sacii de dormit,nu erau cu puf,erau simplii saci de dormit dar,am plecat toti constienti de lucrul acesta.Urcusul spre Omu incepe si pe masura ce mai adaugam cativa pasi la ,,dosar,,usor se intrezareste Cerdacul,invaluit pe jumatate in ceata,parca ne facea din cand in cand cu ochiul.Lasam in partea dreapta Crucea Caraiman(nevizibila) si releul Costilei albit de chiciura ce se intinde doar pe o parte din cauza vantului.Intunericul incepe sa-si faca prezenta,dar nu ne speria acest lucru,ne-a functionat planul chiar pot sa o spun cu precizie elvatiana.Ajungem la poalele Cerdacului,si alegem sa mergem pe varianta de vara,toti trei am fost de acord sa o abordam,zis si facut.Iesim din traseul de vara,parcurs fara incidente(este o zona mai expusa la pericole),si incepem sa cautam un loc de campare.In stanga avem vf Gavanele si gasim un loc mai retras pentru cort(cortul lui Radu,un cort Dorna Camping Urziceni)Aveam sa traim cel mai mare esec al nostru,dupa atatea luni de zile de asteptare.Scoatem cortul si ne pregatim sa-l intindem,dar observam ca partea de jos a cortului(din cauza schimbarii bruste de clima, temperatura degajata de organism spre rucsac) a crapat!! Asa zisa ,,musama,,se crapase,si tot asa s-a spulberat sivisul nostru de a dormii in cort.Am fost nevoiti sa renuntam la idee,si dezamagiti impachetam cortul si ce am mai scos din rucsaci,   fara a incepe vreo discutie intre noi sau sa ne reprosam ceva referitor la cort.Am tratat incidentul ca pe un lucru normal,si asta ne-a facut sa zambim in continuare.Ne hotaram sa mergem spre cabana Omu,desi stiam ca in perioada iernii este inchisa dar statia meteo este deschisa si stim ca nu vom avea usa inchisa in nas.Suntem bine primiti de catre meteorologi,si cazati intr-o camera mare sus la etaj unde era o soba foarte mare care degaja caldura cu mult peste asteptarile noastre.(tin minte ca soba nu avea arzator ca orice soba normala,avea o mare bujie bagata chiar in capatul tevii de gaze) Ne-am instalat in camera,am profitat de caldura sobei,si am servit masa,uitasem de ceea ce s-a intamplat la Cedac,si acest lucru ne-a facut sa modificam ruta si numarul de zile in Bucegi. Dupa ce am servit masa,ne-am insirat hainele pe langa soba sa le uscam,si ne-am pus la un ceai fierbinte si incepem sa facem planul de bataie pentru zilele ce urmeaza.Noaptea si orele petrecute pe drum si-au spus efectul,somnul ne cuprinde si nici nu stim cand se face dimineata.Nu a fost o desteptare tarzie,din contra,una foarte matinala,abia asteptam sa iesim afara sa vedem rasaritul de soare,si nu mare ne-a fost uimirea de care am avut parte cand am iesit din statie,soarele abia se ridica,si totul in jur era rosu.Aveam sa observam si cum arata cabana Omu,era toata invaluita intr-o masa consistenta de gheata,si cum razele soarelui bateau exact in cabana era o priveliste de nedescris,si acelasi lucru se observa in tot masivul,era rosu!.Incepem sa ne echipam si in scurt timp o luam spre Hornurile Malaiesti,dar pe masura ce ne apropiam de ele,le priveam cu un pic de teama din cauza zapezii proaspete ce abia se asternuse,luam o mica pauza si incepem sa ne sfatuim in ceea ce priveste coborarea,desi varianta cea mai buna era sa abordam Hornul mare,alegem sa coboram prin vacelul din dreapta Hornului mare,prezenta mai multa siguranta pentru noi.La jumatatea valcelului,ne intersectam cu drumul ce coboara de la Omu,mai bine zis drumul din Brana Caprelor. (portiune nerecomandata pentru coborat iarna)Depasim portiunea cu zapada mai mare si intram pe drumul spre cabana Malaiesti,fiecare din noi trei incercand sa deschida poteca,asta fiindca eram primii care paseam pe acolo dupa zapada proaspat cazuta.Ajungem la cabana Malaiesti(1720 m),si suntem intampinati de multa veselie si stare de bine dispusi,de catre un grup destul de consistent de petrecareti.Mergem in sala de mese unde se afla(vb la timpul trecut,ulterior cabana Malaiesti a ars in 1998)  acel geam mic pe post de ghiseu,solicitam trei paturi,si suntem dusi direct in camera de sus,cea cu priciuri   (cine a fost in Malaiesti stie despre care camera este vorba)din laterala cabanei,frumos a fost momentul in care am intrat in camera,erau vreo 6 fete si 2 baieti,una din fete se chinuia sa-si faca unghiile,dar la aparitia noastra a renuntat si incet incep sa iasa toti din camera fara sa scoata un sunet.Incepem sa ne debarasam de haine,si cu mici eforturi reusim sa aprindem focul in soba,dar problema abia acum incepuse sa apara,aprovizionarea cu lemne.Cei care stateau in camera nu au bine voit sa-si faca un pic de caldura,si acum cu aparitia noastra situatia se schimba,Dan face urgent apel catre toti care stateau in camera sa mergem dupa lemne.Oricum a ramas un revelion pe cinste......

Despre mine