 |
miercuri, 26 februarie 2014
Una mica....din piersic !
O singura rafala de vant i-a fost de ajuns sa-l doboare,din pacate nu mai facea fructe de multi ani,statea linistit in coltul livezii si isi traia zilele ramase.Gol pe interior,iar spre radacina,adevarata casa pentru cariile de lemn,iar din el mare lucru nu a ramas.O singura craca neatinsa de carii,si restul pe foc,sursa de caldura pe perioada iernii.Acum 2 zile,cotrobaiam dupa ceva fiare prin atelier,si dau de bucata de piersic,pusa bine intr-un colt.Cateva lame de cutit,ceva bataie de cap cu scobitul,putin ulei de in ca patina si protectie,si iata ca apare cea mai mica dintre linguri,nu i-am pus nume,va las pe dumneavoastra sa o botezati !
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
"Micuta domnisoara" isi va lua locul linga suratele sale in foisor,nu?Va putea sa stea la barfe cu superba lingura a fomistului sa spuna ca ea merge de vreo 10 ori la gura pana cea mare merge o data.Va trebui sa asculte pentru ca nu stie multe,ca e nou venita. Lemnul de piersic are aroma sa originala,nu ma pot abtine cand cioplesc sa nu il miros deseori.Daca vei procura cutitul scoaba ai sa te joci cu cioplitul causului.Spor in continuare la cioplit si sculptat.
RăspundețiȘtergereFoarte frumos,,Micuta domnisoara,, !! Da intradevar o sa-si ocupe locul undeva langa celelalte linguri,evident in foisor.Esenta lemnului de piersic intradevar nu te poti abtine cand i-l lucrezi sa nu dai cu nasul mai aproape !! Cutitul scoaba,visez la el de vreo 2 ani de zile,si sper,anul acesta sa procur unul,iar pana atunci,la treaba !! Spor la munca !
RăspundețiȘtergere